strident dex - definiţie, sinonime, conjugare

strident

[Sinonime]
STRIDÉNT, -Ă, stridenţi, -te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuţit şi puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ P. gener. Neplăcut, supărător; şocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; prea aprins, prea viu, bătător la ochi; ţipător. – Din fr. strident, lat. stridens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRIDEN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) şi adverbial (despre sunete, strigăte, zgomote etc.) Care are o sonoritate puternică şi neplăcută; ţipător. 2) (despre culori) Care este foarte viu; bătător la ochi; ţipător; aprins. /<fr. strident, lat. stridens, ~ntis, it. stridente
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRIDÉNT, -Ă adj. (Despre sunete) Ascuţit, tare, ţipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. ♦ (Despre culori) Bătător la ochi, ţipător. ♦ (Fig.) Izbitor. [< fr. strident, cf. lat. stridere – a ţipa].
(Dicţionar de neologisme)

STRIDÉNT, -Ă adj. 1. (despre sunete) ascuţit, tare, ţipător, pătrunzător; (p. ext.) neplăcut, supărător. 2. (despre culori) bătător la ochi, ţipător, distonant. ♢ (fig.) izbitor. (< fr. strident, lat. stridens)
(Marele dicţionar de neologisme)

stridént adj. m., pl. stridénţi; f. sg. stridéntă, pl. stridénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRIDÉNT adj. 1. v. nearmonios. 2. ascuţit. (Scotea sunete ~.) 3. ţipător. (Un glas ~.) 4. intens, izbitor, tare, ţipător, violent, (rar) strigător, (franţuzism) criant. (Culori, nuanţe ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stri strid stride

Cuvinte se termină cu literele: nt ent dent ident rident