strigător dex - definiţie, sinonime, conjugare

strigător

[Sinonime]
STRIGĂTÓR, -OÁRE, strigători, -oare, adj., s.m. 1. Adj. Care strigă; fig. care se remarcă, iese în evidenţă (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident. ♢ Expr. Strigător la cer, se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident. 2. S.m. (Înv. şi pop.) Crainic, vestitor. – Striga + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRIGĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care strigă. 2) fig. Care se deosebeşte net (mai ales prin trăsături negative). ♢ ~ la cer a) care este extrem de revoltător; care trezeşte indignare; b) care se cere a fi luat neapărat în seamă. /a striga + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRIGĂTÓR2 ~i m. înv. Persoană care anunţa cu voce tare unele ştiri; crainic; vestitor. /a striga + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strigătór adj. m., s. m., pl. strigătóri; f. sg. şi pl. strigătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRIGĂTÓR adj. v. intens, izbitor, strident, tare, ţipător, violent.
(Dicţionar de sinonime)

STRIGĂTÓR s. v. crainic, mesager, sol, trimis, vestitor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stri strig striga

Cuvinte se termină cu literele: or tor ator gator igator