strivit dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRIVÍ, strivésc, vb. IV. 1. Tranz. A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere. ♦ Fig. A nimici, a distruge. 2. Tranz. şi refl. A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi. ♦ Fig. A copleşi sau a fi copleşit de griji, necazuri, probleme. – Din sl. sutryvati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRIVÍT, -Ă, striviţi, -te, adj. Zdrobit, sfărâmat, turtit sau omorât prin presare, strângere. – V. strivi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRIV//Í ~ésc tranz. 1) A face să se strivească; a turti. A-şi ~ un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. ~ o insectă. 3) fig. A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) fig. A copleşi de griji, necazuri, probleme. /<sl. sutryvati, sutrivati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STRIV//Í pers. 3 se ~éşte intranz. A-şi pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<sl. sutryvati, sutrivati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

striví (-vésc, ít), vb. – A turti, a stîlci. Sl. sŭtryvati (Cihac, II, 374; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 48). – Der. strivitor, adj. (zdrobitor, apăsător).
(Dicţionarul etimologic român)

striví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strivésc, imperf. 3 sg. striveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. striveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRIVÍ vb. 1. a stâlci, a turti, a zdrobi, (pop.) a stropşi, a zobi, (înv. şi reg.) a struci, (Ban. şi Transilv.) a zdroşi, (înv.) a zdruncina. (A ~ ceva dintr-un pumn.) 2. v. zdrobi. 3. a zdrobi, (pop.) a călca, (reg.) a pistosi. (A ~ strugurii, pentru a face mustul.) 4. v. terciui. 5. v. bate.
(Dicţionar de sinonime)

STRIVÍ vb. v. nimici, snopi, stâlci.
(Dicţionar de sinonime)

STRIVÍT adj. 1. stâlcit, turtit, zdrobit, (pop.) stropşit, zobit. (O insectă ~.) 2. v. terciuit. 3. bătut, lovit, zdrobit, (reg.) mecit. (Pere puţin ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stri striv strivi

Cuvinte se termină cu literele: it vit ivit rivit trivit