strofic dex - definiţie, sinonime, conjugare

strofic

STRÓFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparţine strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÓFI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de strofă; caracteristic strofei. /<fr. strophique, germ. stophisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRÓFIC, -Ă adj. 1. (Despre versuri) Care formează strofe. ♦ (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (Geol.) Mişcare strofică = mişcare tectonică verticală. [Cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].
(Dicţionar de neologisme)

STRÓFIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) care formează strofe. ♢ (despre o piesă vocală) care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (geol.) mişcare ~ă = mişcare tectonică verticală. (< fr. strophique)
(Marele dicţionar de neologisme)

strófic adj. m., pl. strófici; f. sg. strófică, pl. strófice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st str stro strof strofi

Cuvinte se termină cu literele: ic fic ofic rofic trofic