stroh dex - definiţie, sinonime, conjugare

stroh

STROH s.n. (Reg.) 1. Rămăşiţă de fân (sfărâmat) cu care se fac (la ţară) inhalaţii pentru bolnavii care suferă de astmă, bronşită etc. şi baie pentru copii. 2. Strat de paie care serveşte de culcuş pentru animale. – Din germ. Stroh.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

stroh (-huri), s.n. – Resturi de paie. – Var. ştroh. Germ. Stroh „paie”. Tiktin respinge acest etimon, bazîndu-se pe pronunţarea aspirată a finalei rom.; dar cf. şuh ‹ germ. Schuh. Probabil că trebuie să se pornească de la o pronunţare germ. dialectală cu h aspirat. – Der. din sl. *sŭtrochŭsŭtreti „a mărunţi” (Tiktin; Candrea) este mai puţin probabilă. În Mold. şi Bucov. – Der. strohăi, vb. (a se curăţa de stroh); străiac, s.n. (Mold., Trans., saltea), din germ. Strohsack (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

stroh s. n., pl. stróhuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st str stro

Cuvinte se termină cu literele: oh roh troh