stronțiu dex - definiţie, sinonime, conjugare

stronțiu

STRÓNŢIU s.n. Element chimic, metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, asemănător cu calciul, ale cărui săruri sunt întrebuinţate în pirotehnie, în fizica nucleară şi în medicină. – Din fr. strontium, germ. Strontium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÓNŢIU n. Metal, alb-argintiu, ai cărui compuşi au diferite întrebuinţări (la fabricarea fotoelementelor, rachetelor de semnalizare, a sticlei etc.). /<fr. strontium, germ. Strontium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRÓNŢIU s.n. Metal alb-argintiu asemănător calciului, care se găseşte în natură sub formă de celestină şi stronţianit. [Pron. -ţiu. / < fr. strontium].
(Dicţionar de neologisme)

STRÓNŢIU s. n. metal alb-argintiu, asemănător calciului, în natură sub formă de celestină şi stronţianit. (< fr. strontium)
(Marele dicţionar de neologisme)

strónţiu s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. strónţiul; simb. Sr
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: st str stro stron stront

Cuvinte se termină cu literele: iu tiu ntiu ontiu rontiu