STROP, stropi, s.m. 1. Particulă globulară dintr-un lichid; cantitate mică dintr-un lichid; spec. picătură de ploaie. ♢ Loc. adv. Strop cu (sau de) strop = picătură cu picătură; puţin câte puţin; încetul cu încetul. Până la un strop = până nu mai rămâne nimic. Nici un strop = nimic. ♦ Lacrimă. 2. Fig. Cantitate foarte mică dintr-o materie solidă; fărâmă. – Probabil din stropi (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STROPÍ, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. şi refl. recipr. A (se) uda (uşor, superficial) prin împroşcare, a (se) umezi uşor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ♢ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. – Cf. sl. k r o p i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STROP ~i m. 1) Părticică de apă sau de alt lichid, care, despărţindu-se dintr-o cantitate mai mare, ia de obicei formă sferică; picătură. ~ de ploaie. ♢ ~ cu ~ a) picătură cu picătură; b) puţin câte puţin; treptat. 2) fig. Cantitate foarte mică din ceva; picătură; pic; fărâmitură; dram. ♢ Nici un ~ absolut nimic; deloc. Până la un ~ absolut tot; complet. /v. a stropi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A STROP//Í ~ésc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat şi uniform). ~ florile. Ploaia ~it pământul. ♢ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haină, ghetele sau un alt obiect) A murdări cu stropi (de noroi, de cerneală, de grăsime etc.). 2. intranz. A dispersa apă sau alt lichid uniform şi în cantităţi mici. ~ pe jos. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stropí (-pésc, ít), vb. – A uda uşor, a împroşca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s.m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniţă, s.f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s.f. (udare, umezeală); stropitoare, s.f. (udătoare); stropitură, s.f. (udare, umezire).
(Dicţionarul etimologic român)
strop s. m., pl. stropi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
stropí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stropésc, imperf. 3 sg. stropeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stropeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STROP s. 1. v. picătură. 2. boabă, bob, picătură. (Un ~ de sudoare.) 3. v. lacrimă. (Un ~ i se scurgea din ochi pe obraz.) 4. fărâmă, fir, pic, picătură, pişcătură, (reg.) piculete, strelice, ţâră, (Mold. şi Munt.) sleamă, (fig.) scânteie. (Nici un ~ de ...)
(Dicţionar de sinonime)
STROP s. v. pic.
(Dicţionar de sinonime)
STROPÍ vb. 1. v. uda. 2. v. împroşca. 3. a împroşca, a sări, (reg.) a proşca. (Noroiul ~ în toate părţile.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STROPÍ, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. şi refl. recipr. A (se) uda (uşor, superficial) prin împroşcare, a (se) umezi uşor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ♢ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. – Cf. sl. k r o p i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A STROP//Í ~ésc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat şi uniform). ~ florile. Ploaia ~it pământul. ♢ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haină, ghetele sau un alt obiect) A murdări cu stropi (de noroi, de cerneală, de grăsime etc.). 2. intranz. A dispersa apă sau alt lichid uniform şi în cantităţi mici. ~ pe jos. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stropí (-pésc, ít), vb. – A uda uşor, a împroşca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s.m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniţă, s.f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s.f. (udare, umezeală); stropitoare, s.f. (udătoare); stropitură, s.f. (udare, umezire).
(Dicţionarul etimologic român)
strop s. m., pl. stropi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
stropí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stropésc, imperf. 3 sg. stropeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stropeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STROP s. 1. v. picătură. 2. boabă, bob, picătură. (Un ~ de sudoare.) 3. v. lacrimă. (Un ~ i se scurgea din ochi pe obraz.) 4. fărâmă, fir, pic, picătură, pişcătură, (reg.) piculete, strelice, ţâră, (Mold. şi Munt.) sleamă, (fig.) scânteie. (Nici un ~ de ...)
(Dicţionar de sinonime)
STROP s. v. pic.
(Dicţionar de sinonime)
STROPÍ vb. 1. v. uda. 2. v. împroşca. 3. a împroşca, a sări, (reg.) a proşca. (Noroiul ~ în toate părţile.)
(Dicţionar de sinonime)