stropire dex - definiţie, sinonime, conjugare
STROPÍ, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. şi refl. recipr. A (se) uda (uşor, superficial) prin împroşcare, a (se) umezi uşor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ♢ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. – Cf. sl. k r o p i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STROPÍRE, stropiri, s.f. Acţiunea de a (se) stropi şi rezultatul ei; stropit1, stropitură. – V. stropi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STROP//Í ~ésc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat şi uniform). ~ florile. Ploaia ~it pământul.~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haină, ghetele sau un alt obiect) A murdări cu stropi (de noroi, de cerneală, de grăsime etc.). 2. intranz. A dispersa apă sau alt lichid uniform şi în cantităţi mici. ~ pe jos. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stropí (-pésc, ít), vb. – A uda uşor, a împroşca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s.m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniţă, s.f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s.f. (udare, umezeală); stropitoare, s.f. (udătoare); stropitură, s.f. (udare, umezire).
(Dicţionarul etimologic român)

stropí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stropésc, imperf. 3 sg. stropeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stropeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stropíre s. f., g.-d. art. stropírii; pl. stropíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STROPÍ vb. 1. v. uda. 2. v. împroşca. 3. a împroşca, a sări, (reg.) a proşca. (Noroiul ~ în toate părţile.)
(Dicţionar de sinonime)

STROPÍRE s. 1. v. udat. 2. v. umezire. 3. v. împroşcare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stro strop stropi

Cuvinte se termină cu literele: re ire pire opire ropire