stropoli

STROPOLÍ, stropolesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Reg.; despre oameni) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie; a trebălui, a roboti. – Din bg. tropolja, scr. štropotati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STROPOL//Í ~ésc intranz reg. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospodărie; a trebălui; a roboti; a se porăi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stropolí (-lésc, -ít), vb. – A se ocupa cu ceva, a roboti. – Var. stroboli. Creaţie expresivă, după cum o indică suf. -li; legătură cu bg. tropolja „a tropăi” (Candrea) nu este convingătoare. – Der. stropoleală, s.f. (roboteală prin jurul casei). Aceleiaşi rădăcini trebuie să-i aparţină ştropşi (var. Trans. strocşi), vb. (a călca, în picioare, a turti, a stîlci; a pisa, a deforma; a strica, a distruge; refl., a certa, a dojeni), fără îndoială în loc de *tropoşi (după Cihac, II, 422 şi Candrea, din sl. sŭtrašiti „a călca în picioare”, bg. strošvam „a mărunţi”); stropşală (var. stropşitură), s.f. (strivire; ceartă).
(Dicţionarul etimologic român)

stropolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stropolésc, imperf. 3 sg. stropoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stropoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STROPOLÍ vb. v. admonesta, certa, clăti, dăscăli, dojeni, limpezi, moraliza, mustra, roboti, trebălui.
(Dicţionar de sinonime)