strună dex - definiţie, sinonime, conjugare

strună

[Sinonime]
STRÚNĂ, strune, s.f. 1. Fir elastic confecţionat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale şi produce, prin vibrare, sunete; coardă. ♢ Expr. A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeaşi părere cu cineva pentru a-i câştiga simpatia, favoarea; a linguşi pe cineva. 2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice şi răsucite, destinată să ţină întinsă pânza ferăstrăului. ♢ Expr. (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine. ♦ Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit. 3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului şi se prinde de cele două capete ale zăbalei. ♢ Expr. A ţine (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ţine din scurt (pe cineva). 4. Compus : struna-cocoşului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale şi flori albe (Cerastium). – Din sl. struna.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRÚN//Ă ~e f. 1) pop. Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilaţii acustice; coardă. ♢ A zice din ~ a cânta la vioară (sau la cobză). A cânta cuiva în ~ (sau în ~a cuiva) a susţine pe cineva în acţiunile lui; a ţine hangul. A o întoarce pe altă ~ a) a-şi schimba atitudinea faţă de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-şi schimba părerea. Treaba merge (sau lucrurile merg) ~ treaba (sau lucrurile) se desfăşoară foarte bine. 2) Parte a frâului care trece pe sub bărbia calului. ♢ A ţine pe cineva în ~ a înfrâna pornirile cuiva; a ţine din scurt pe cineva. /<sl. struna
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strúnă (-ne), s.f. – 1. Coardă. – 2. Botar, zăbăluţă. – 3. Flictenă. Sl. (bg., sb.) struna (Cihac, II, 377; Miklosich, Slaw. Elem., 46; Conev 73). – Der. struni (var. înstruni), vb. (a întinde o coardă; a întinde pînza ferăstrăului de mînă; a acorda un instrument de coarde; a întinde arcul; a înfrîna calul; a subjuga, a înfrîna); struneală, s.f. (pană, strunire).
(Dicţionarul etimologic român)

a cânta în strună expr. a se arăta dr aceeaşi părere cu cineva pentru a-i câştiga simpatia; a linguşi (pe cineva). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

strúnă s. f., g.-d. art. strúnei; pl. strúne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strúnă, strúne, s.f. (reg.) 1. panariţiu. 2. bătătură (în talpă). 3. cicatrice rămasă după vaccinare. 4. nume de boală (la oameni).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STRÚNĂ s. 1. v. coardă. 2. (TEHN.) coardă, sfoară. (~ ferăstrăului.) 3. v. cordar. 4. zăbăluţă. (~ la zăbala căpăstrului.)
(Dicţionar de sinonime)

STRÚNĂ s. v. coardă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stru strun

Cuvinte se termină cu literele: na una runa truna