STRUNGÚŢĂ, strunguţe, s.f. Strunguliţă. – Strungă + suf. -uţă. (Dicţionarul explicativ al limbii române)
strungúţă s. f., g.-d. art. strungúţei; pl. strungúţe(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:STRUNGÚŢĂ s. strunguliţă. (~ oilor.)(Dicţionar de sinonime)