strunit dex - definiţie, sinonime, conjugare
STRUNÍ, strunesc, vb. IV. Tranz. 1. A ţine în frâu un cal, a conduce sau a stăpâni un cal cu ajutorul frâului. ♦ Fig. A ţine din scurt pe cineva; a domina, a înfrâna. A lega ceva strâns, întinzând bine sfoara care leagă. – Din strună.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRUN//Í ~ésc tranz. 1) (caii) A stăpâni cu ajuorul frâului; a înfrâna; a domoli. ♢ A-şi ~ limba a se feri de a spune ceea ce nu se cuvine. 2) (instrumente muzicale) A aduce la tonalitatea dorită prin întinderea sau slăbirea coardelor; a acorda. 3) fig. (mai ales copii) A obişnui cu ordinea; a disciplina. 4) (obiecte) A lega, întinzând bine firele (ca struna). /Din strună
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

struní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strunésc, imperf. 3 sg. struneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. struneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STRUNÍ vb. 1. v. încorda. 2. a domoli, a înfrâna, a linişti. (A ~ un cal.) 3. a înfrâna, a reţine, (înv. fig.) a hăţui. (Te rog să-i mai ~, sunt prea zburdalnici!)
(Dicţionar de sinonime)

STRUNÍ vb. v. acorda, birui, înfrâna, înfrânge, înstruna, învinge, stăpâni.
(Dicţionar de sinonime)

STRUNÍT adj. 1. v. încordat. 2. domolit, înfrânat, liniştit, potolit. (Un animal ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A struni ≠ a dezacorda
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: st str stru strun struni

Cuvinte se termină cu literele: it nit unit runit trunit