strunjire

STRUNJÍ, strunjesc, vb. IV. Tranz. A prelucra un material cu ajutorul strungului; a da la strung; a struji, a strungări. – Din strung.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRUNJÍRE, strunjiri, s.f. Acţiunea de a strunji şi rezultatul ei. – V. strunji.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STRUNJ//Í ~ésc tranz. (piese de metal, de lemn etc.) A prelucra la strung; a da la strung. /Din strung
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strunjí (a prelucra la strung) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. strunjésc, imperf. 3 sg. strunjeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. strunjeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strunjíre s. f., g.-d. art. strunjírii; pl. strunjíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STRUNJÍ vb. a struji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.)
(Dicţionar de sinonime)

STRUNJÍRE s. strujire, strujit. (~ unei piese la strung.)
(Dicţionar de sinonime)