strup

STRUP, strupuri, s.n. Curea la ham, care se fixează în partea posterioară a calului, sub coadă. – Lat. struppus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

strup (-puri), s.n. – 1. Frînghie. – 2. Curea de ham. – Mr. strop „prăjină”. Lat. struppus, stroppus (Pascu, I, 162; Candrea, cf. REW 8321), poate indirect pentru rom.
(Dicţionarul etimologic român)

STRUP s.n. (Tehn.) (Reg.) Cruce. [Dicţionarul de sinonime al limbii române de Luiza Seche şi Mircea Seche]
(Alte dicţionare)

strup s. n., pl. strúpuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strup², strupi, s.m. (reg.) crustă a ranei.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
STRÚP s. v. cruce.
(Dicţionar de sinonime)