STRĂDUÍ, străduiesc, vb. IV. Refl. A depune multe eforturi ca să realizeze ceva; a se sili, a se căzni. – Din sl. stradati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STRĂDUÍRE, străduiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a se strădui şi rezultatul ei. – V. strădui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SE STRĂDU//Í mă ~iésc intranz. A depune multă silinţă sau osteneală. /<sl. stradati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
străduí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiéşte/se strắduie, imperf. 3 sg. se străduiá; conj. prez. să se străduiáscă/să se strắduie
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
străduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străduiésc, imperf. 3 sg. străduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. străduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
străduíre s. f., g.-d. art. străduírii; pl. străduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forţa, a încerca, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să-i câştige bună-voinţa.)
(Dicţionar de sinonime)
STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.
(Dicţionar de sinonime)
STRĂDUÍRE s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, truda, zbatere.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STRĂDUÍRE, străduiri, s.f. (Rar) Acţiunea de a se strădui şi rezultatul ei. – V. strădui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
străduí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se străduiéşte/se strắduie, imperf. 3 sg. se străduiá; conj. prez. să se străduiáscă/să se strắduie
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
străduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. străduiésc, imperf. 3 sg. străduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. străduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
străduíre s. f., g.-d. art. străduírii; pl. străduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRĂDUÍ vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forţa, a se frământa, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforţa, a se sili, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. şi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sârgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osârdnici, a (se) osârdui, a se volnici, (fig.) a se sfărâma. (Se ~ ca să rezolve problema.) 2. a (se) lupta, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să împiedice răul.) 3. a căuta, a încerca, a se sili, (pop.) a cerca, a se munci, a se osteni, a se trudi. (~ te să fii amabil!) 4. a se forţa, a încerca, a se sforţa, a se sili. (Se ~ să-i câştige bună-voinţa.)
(Dicţionar de sinonime)
STRĂDUÍ vb. v. chinui, suferi.
(Dicţionar de sinonime)
STRĂDUÍRE s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, truda, zbatere.
(Dicţionar de sinonime)