strănepoată

STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoţi, -oate, subst. 1. S.m. şi f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii (2) lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinţii unchilor şi mătuşilor lui. 2. S.m. pl. Urmaşi, descendenţi. – Stră- + nepot.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STRĂNEPÓ//T ~ţi m. 1) Fiu al nepotului sau al nepoatei în raport cu străbunicii. 2) la pl. Urmaşi ai generaţiei anterioare. /stră- + nepot
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRĂNEPOÁT//Ă ~e f. Fiică a nepotului sau a nepoatei în raport cu străbunicii. /stră- + nepoată
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

strănepót s. m., pl. strănepóţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

strănepoátă s. f., g.-d. art. strănepoátei; pl. strănepoáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STRĂNEPÓT s. (rar) răznepot.
(Dicţionar de sinonime)