stupă dex - definiţie, sinonime, conjugare
STÚPĂ1 s.f. Nume dat firelor de cânepă rămase între dinţii daracului după scoaterea fuiorului. ♦ Câlţi de cânepă sau de bumbac cu care se curăţă uneltele, maşinile etc. ♦ Dop de câlţi, de cârpe sau de hârtie care se pune în puşcă sau în cartuş deasupra pulberii ori alicelor; fuituială. – Lat. stuppa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÚPĂ2, stupe, s.f. Monument religios indian destinat comemorării sau păstrării relicvelor unei căpetenii budiste. – Din fr. stupa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÚPĂ f. 1) Cânepă rămasă între dinţii daracului după scoaterea fuiorului; câlţi. 2) Dop de câlţi sau de hârtie care se bagă în armă sau în cartuş deasupra alicelor. 3) Pămătuf de câlţi folosit pentru şters (unelte, maşini etc.). /<lat. stuppa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stúpă (-pe), s.f. – Cîlţi, canură. Lat. stuppa (Puşcariu 1663; Philippide, II, 655; REW 8332), cf. it. stoppa, prov., cat., sp., port. estopa, fr. étoupe, alb. stupë.
(Dicţionarul etimologic român)

STÚPĂ s.f. Monument funerar hindus în care se păstrează cenuşa sau relicvele unei căpetenii budiste. [< fr. stoupa, sanscr. stupa].
(Dicţionar de neologisme)

STÚPĂ s. f. monument funerar hindus în care se păstrează cenuşa sau relicvele unei căpetenii budiste. (< fr. stupa)
(Marele dicţionar de neologisme)

stúpă (câlţi, monument indian) s. f., g.-d. art. stúpei; pl. stúpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştúpă s.f. sg. (reg.) arpagic, orceag.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STÚPĂ s. v. buraj, burare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st stu stup

Cuvinte se termină cu literele: pa upa tupa