stupefiant dex - definiţie, sinonime, conjugare

stupefiant

[Sinonime]
STUPEFIÁNT, -Ă, stupefianţi, -te, adj., s.n. (Substanţă medicamentoasă) care inhibă centrii nervoşi, provocând o stare de inerţie fizică şi psihică şi care, folosită mult timp, duce la obişnuinţă şi la necesitatea unor doze crescânde; p. gener. (substanţă) care, prin folosire repetată, dă naştere fenomenului de obişnuinţă; drog. [Pr.: -fi-ant] – Din fr. stupéfiant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STUPEFIÁN//T1 ~tă (~ţi, ~te) (despre substanţe) Care stupefiază; cu proprietatea de a stupefia; uluitor. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STUPEFIÁNT2 ~e n. Substanţă care inhibă centrii nervoşi şi care, folosită des, duce la obişnuinţă; drog. [Sil. -fi-ant] /<fr. stupéfiant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STUPEFIÁNT, -Ă adj. 1. Care uimeşte, uluitor. 2. (Med. şi s.n.) (Substanţă) care dă organismului o stare de amorţeală, producând o stare de euforie trecătoare. [Pron. -fi-ant. / < fr. stupéfiant].
(Dicţionar de neologisme)

STUPEFIÁNT, -Ă I. adj. care uimeşte, uluitor. II. s. n. substanţă toxică (opiu, cocaină, heroină etc.) care inhibă centrii nervoşi, producând o stare de euforie trecătoare. (< fr. stupéfiant)
(Marele dicţionar de neologisme)

stupefiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánţi; f. sg. stupefiántă, pl. stupefiánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stupefiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. stupefiánte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
STUPEFIÁNT adj., s. 1. adj. v. uimitor. 2. s. drog, halucinogen. (Trafic de ~e.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st stu stup stupe stupef

Cuvinte se termină cu literele: nt ant iant fiant efiant