stur dex - definiţie, sinonime, conjugare
stur (-ri), s.m. – 1. Ţurţure, ciucure de gheaţă, promoroacă. – 2. Funingine. – 3. Stivă de sare de proastă calitate care se aruncă. – 4. (Trans.) Zgură. – Mr. stur „coloană”. Origine îndoielnică. Ar putea fi vorba de lat. stylus (Puşcariu 1664; Candrea), cf. alb. stülj. Cuvînt rar. Cf. tureatcă.
(Dicţionarul etimologic român)

stur s.m. 1. (înv. şi reg.) ţurţur de gheaţă; promoroacă. 2. (înv.) bucată de sare de proastă calitate, aruncată în jurul minei. 3. (reg.) zgură; scrum. 4. (reg.) pojar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

ştur adv. (reg.) încărcat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
STUR s. v. ţurţur, zgură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: st stu

Cuvinte se termină cu literele: ur tur