STÂLCÍ, stâlcesc, vb. IV. Tranz. 1. A deforma, a strivi, a zdrobi, a schilodi pe cineva sau ceva prin lovire; p. ext. a bate tare pe cineva. ♦ Refl. A se lovi tare (izbindu-se de ceva, căzând etc.). 2. Fig. A pronunţa prost un cuvânt, deformându-i sunetele; a vorbi prost o limbă; a executa deformat o melodie; a poci. – Din sl. sŭtlačiti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÂLCÍT, -Ă, stâlciţi, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronunţare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greşit, pocit. – V. stâlci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STÂLC//Í ~ésc tranz. 1) A strivi prin lovire. A-şi ~ piciorul. 2) A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a snopi; a făcălui; a tăbăci; a stropşi; a toropi. 3) fig. (cuvinte, melodii etc.) A denatura, încălcând grav corectitudinea firească; a poci; a schingiui. /<sl. sutlaţiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE STÂLC//Í mă ~ésc intranz. A se lovi de ceva cu putere, strivindu-şi un membru sau o parte a organismului. /<sl. sutlaţiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stîlcí (-césc, -ít), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A deforma, a poci. – 3. A deşela, a lovi. Sl. sŭtlačiti, sŭtlačą sau sŭtlĕšti, sutlĕką, sau sŭtlŭšti, sŭtlŭką „a lovi” (Cihac, II, 359), sau poate din sl. istlačiti „a lovi”, cf. bg. tlăča „a strica” (› megl. tălţǫs „a ucide”). – Der. stîlceală, s.f. (ciomăgeală, bătaie).
(Dicţionarul etimologic român)
stâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stâlcésc, imperf. 3 sg. stâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stâlceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÂLCÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. snopi. 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele unei limbi, când vorbeşte.)
(Dicţionar de sinonime)
STÂLCÍT adj. 1. v. strivit, turtit, zdrobit, (pop.) stropşit, zobit. (Obiect ~ în picioare.) 2. v. snopit. 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scâlciat, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunţare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
STÂLCÍT s. v. stâlcire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÂLCÍT, -Ă, stâlciţi, -te, adj. 1. Zdrobit, strivit, schilodit (prin lovire); p. ext. bătut tare, schingiuit. 2. Fig. (Despre pronunţare, vorbire, despre executarea unei melodii etc.) Prost, deformat, greşit, pocit. – V. stâlci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE STÂLC//Í mă ~ésc intranz. A se lovi de ceva cu putere, strivindu-şi un membru sau o parte a organismului. /<sl. sutlaţiti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stîlcí (-césc, -ít), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A deforma, a poci. – 3. A deşela, a lovi. Sl. sŭtlačiti, sŭtlačą sau sŭtlĕšti, sutlĕką, sau sŭtlŭšti, sŭtlŭką „a lovi” (Cihac, II, 359), sau poate din sl. istlačiti „a lovi”, cf. bg. tlăča „a strica” (› megl. tălţǫs „a ucide”). – Der. stîlceală, s.f. (ciomăgeală, bătaie).
(Dicţionarul etimologic român)
stâlcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stâlcésc, imperf. 3 sg. stâlceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stâlceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÂLCÍ vb. 1. v. strivi. 2. v. snopi. 3. a deforma, a denatura, a poci, a schimonosi, a scâlcia, a stropşi, (fig.) a schingiui. (~ cuvintele unei limbi, când vorbeşte.)
(Dicţionar de sinonime)
STÂLCÍT adj. 1. v. strivit, turtit, zdrobit, (pop.) stropşit, zobit. (Obiect ~ în picioare.) 2. v. snopit. 3. deformat, denaturat, pocit, schimonosit, scâlciat, stricat, stropşit, (fig.) schingiuit. (Forme lexicale ~; o pronunţare ~.)
(Dicţionar de sinonime)
STÂLCÍT s. v. stâlcire.
(Dicţionar de sinonime)