stârcit

STÂRCÍ, stârcésc, vb. IV. (Pop.) 1. Refl. A se strânge, a se ghemui (de frig). 2. Intranz. A amorţi, a înţepeni stând, aşteptând undeva. 3. Tranz. A strivi un fruct. ♢ Refl. Mărul s-a stârcit. – Din stârc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÂRCÍT, -Ă, stârciţi, -te, adj. (Pop.) 1. Strâns, ghemuit. 2. (Despre plante şi animale) Pipernicit, nedezvoltat. 3. (Despre fructe) Strivit. – V. stârci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STÂRC//Í ~ésc intranz. (despre fiinţe) A sta fără rost sau aşteptând ceva. ~ la poartă. /Din stârc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE STÂRC//Í mă ~ésc intranz. (despre fiinţe) A se strânge ghem (din cauza frigului); a se zgârci; a se zgribuli. /Din stârc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stârcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stârcésc, imperf. 3 sg. stârceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stârceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STÂRCÍ vb. v. chirci, contracta, ghemui, închirci, strânge, zgârci.
(Dicţionar de sinonime)

STÂRCÍT adj. v. chircit, contractat, ghemuit, închircit, strâns, zgârcit.
(Dicţionar de sinonime)