stănoagă

STĂNOÁGĂ, stănoage, s.f. (Tipogr.) Raft în formă de pupitru pe care se aşază casetele de litere când se culege un text. – Refăcut din stănoage (pl. lui stănog).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STĂNOÁ//GĂ ~ge f. poligr. Poliţă în formă de pupitru pe care se aşază casetele de litere, când se culege un text cu mâna. /<ucr., rus. stanok
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STĂNOÁGĂ, stănoage, s.f. Băncuţă în faţa curţii ţărăneşti, la şosea.
(Alte dicţionare)

STĂNOÁGĂ, stănoage, s.f. (Reg.) Bară de lemn ce delimitează un podeţ sau separă animalele în grajd.
(Alte dicţionare)

stănoágă (tipogr.) s. f., g.-d. art. stănoágei; pl. stănoáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)