stănog

STĂNÓG, stănoage, s.n. 1. Barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd. 2. Ţăruş (cu care se priponeşte calul); pripon. – Din rus., ucr. stanok.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

stănóg (barieră, pripon) s. n., pl. stănoáge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stănóg, stănoáge, s.n. (reg.) 1. barieră de lemn sau de fier ce desparte caii sau vitele în grajd. 2. ţăruş de priponit calul; pripon. 3. stâlp înfipt în pământ pentru instalarea unei spânzurători. 4. balustradă. 5. instalaţie pentru potcovit caii. 6. (la casă) obada (talpa) casei. 7. (în forma: stănoagă) raft în formă de pupitru pe care se aşază casetele cu literele, în vederea culegerii unui text.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
STĂNÓG s. v. pripon, ţăruş.
(Dicţionar de sinonime)