STĂPÂNÍ, stăpânesc, vb. IV. Tranz. A deţine un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda. 2. Tranz. A cunoaşte foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoştinţe temeinice (teoretice şi practice) într-un anumit domeniu. ♢ Expr. A stăpâni o limbă (străină) = a vorbi corect şi curent o limbă (străină). 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se reţine (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine. ♦ Tranz. A potoli, a tempera, a înăbuşi o pornire, un sentiment etc. ♦ Tranz. A opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ţine în frâu, a struni. 4. Intranz. A domni într-o ţară, a guverna, a conduce. 5. Tranz. Fig. (Despre propriile idei, sentimente etc.) A ţine pe cineva sub influenţa sau stăpânirea sa; a domina. – Din stăpân.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STĂPÂN//Í ~ésc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A deţine în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deţine. 2) (activităţi, specialităţi, doctrine etc.) A cunoaşte bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limbă. 3) (ţări, împărăţii) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanenţă şi complet; a urmări; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face să nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face să se stăpânească. 2. intranz. A se afla în fruntea unei ţări; a fi domn al unei ţări; a domni; a guverna. /Din stăpân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE STĂPÂN//Í mă ~ésc intranz. A-şi înfrâna pornirile; a se reţine; a se controla; a se domina. /Din stăpân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stăpâní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stăpânésc, imperf. 3 sg. stăpâneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stăpâneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STĂPÂNÍ vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăţie.) 4. v. cunoaşte. 5. a cunoaşte, a poseda, a şti. (~ trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reţine. 10. a(-şi) birui, a(-şi) înfrâna, a(-şi) înfrânge, a(-şi) învinge, (pop. şi fam.) a(-şi) struni. (Şi-a ~ emoţia.) 11. v. abţine. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera.
(Dicţionar de sinonime)
STĂPÂNÍ vb. v. cuceri, lua, ocupa.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STĂPÂN//Í ~ésc 1. tranz. 1) (bunuri materiale) A deţine în calitate de stăpân; a avea în posesie; a poseda; a deţine. 2) (activităţi, specialităţi, doctrine etc.) A cunoaşte bine; a poseda. ~ tehnica. ~ o limbă. 3) (ţări, împărăţii) A conduce în calitate de stăpân. 4) fig. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanenţă şi complet; a urmări; a obseda. 5) (porniri, sentimente etc.) A face să nu se manifeste; a domoli; a potoli; a înfrâna. 6) (persoane) A face să se stăpânească. 2. intranz. A se afla în fruntea unei ţări; a fi domn al unei ţări; a domni; a guverna. /Din stăpân
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stăpâní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stăpânésc, imperf. 3 sg. stăpâneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stăpâneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STĂPÂNÍ vb. 1. v. poseda. 2. v. domni. 3. a domina, a trona. (~ peste întreaga împărăţie.) 4. v. cunoaşte. 5. a cunoaşte, a poseda, a şti. (~ trei limbi străine.) 6. v. controla. 7. v. subjuga. 8. v. învinge. 9. v. reţine. 10. a(-şi) birui, a(-şi) înfrâna, a(-şi) înfrânge, a(-şi) învinge, (pop. şi fam.) a(-şi) struni. (Şi-a ~ emoţia.) 11. v. abţine. 12. v. absorbi. 13. v. calma. 14. v. tempera.
(Dicţionar de sinonime)
STĂPÂNÍ vb. v. cuceri, lua, ocupa.
(Dicţionar de sinonime)