stărostit

STĂROSTÍ, stărostesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Pop). A peţi o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti oraţiile de nuntă; a conduce ceremonia nunţii. – Din staroste.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STĂROSTÍT s.n. (Pop.) Faptul de a stărosti. – V. stărosti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STĂROST//Í ~ésc 1. tranz. (fete) A cere în căsătorie în calitate de staroste; a peţi. 2. intranz. A fi staroste la nuntă; a conduce ceremonia unei nunţi. /Din staroste
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stărostí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stărostésc, imperf. sg. stărosteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stărosteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stărostít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STĂROSTÍ vb. v. cere, peţi.
(Dicţionar de sinonime)

STĂROSTÍT s. v. peţire, peţit.
(Dicţionar de sinonime)