sub dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUB1- Element de compunere care indică poziţia inferioară a unui obiect faţă de altul sau o cantitate, o intensitate, o calitate, o ierarhie inferioară în raport cu alta de acelaşi tip, şi care serveşte la formarea unor substantive, adjective şi verbe. – Din fr. sub-, lat. sub.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUB2 prep. I. (Introduce un complement circumstanţial de loc) 1. (Arată poziţia unei persoane sau a unui lucru care se găseşte sau ajunge mai jos decât cineva sau ceva) Dedesubt. A căzut sub masă. ♢ Expr. A se afla (sau a fi, a se pomeni) sub soare = a exista; a trăi. A muri sub cuţit = a muri în timpul unei operaţii chirurgicale. ♦ (Împreună cu prep. „de”, indică punctul de plecare al unui fenomen) De sub pământ se aud zgomote. ♦ (Împreună cu prep. „pe”, arată în mod neprecis poziţia sau mişcarea unui lucru care se află mai jos decât altul, dedesubtul altuia) Se plimba pe sub ferestre. 2. (Rar) În. 3. La marginea, la poalele, jos, lângă... Sub zidurile cetăţii. II. (Introduce un complement circumstanţial de timp) În timpul, pe vremea. Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul. ♢ (Pop.) Sub seară = pe înserate. Pe sub seară = cam pe seară, spre seară. Sub amiază (sau amiazăzi) = aproape de miezul zilei. III. (Introduce un complement circumstanţial de cauză) Iarbă ofilită sub arşiţa soarelui. IV. (Introduce un complement circumstanţial de mod) 1. (Exprimă un raport de supunere, de dependenţă faţă de cineva) Avea sub mână o armată de subalterni. 2. (În expr.) Sub ochii (cuiva) = în prezenţa (cuiva), fiind de faţă (cineva). A ţine (sau a păstra) sub cheie = a ţine (sau a păstra) închis, încuiat. A trece (ceva) sub tăcere = a tăinui (ceva). A fi (sau a se găsi) sub foc = a se găsi în prima linie de luptă. Sub pretext (sau cuvânt, motiv) că... = invocând un motiv (fals). Sub nici un cuvânt (sau chip) = cu nici un preţ, nicidecum, niciodată. Sub semnătură = cu numele semnat (spre confirmare). Sub titlu de... = purtând numele sau titlul de... Sub lozinca... = cu cuvântul de ordine, cu deviza... 3. (Înaintea unui numeral sau a unui nume de cantitate, exprimă inferioritatea cantitativă) Mai puţin ca... Sub o mie de lei. V. (Introduce nume predicative şi atribute) Un spectacol sub aşteptări. VI. (Introduce un complement circumstanţial de relaţie; în expr.) Sub raportul (sau sub acest raport) = din punctul de vedere al... [Var.: (pop.) supt, subt prep.] – Lat. subtus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUB prep. 1) (exprimă un raport spaţial, indicând poziţia de mai jos de ceva sau de cineva) Şade sub copac. 2) (exprimă un raport temporal, indicând perioada de timp în decursul căreia are loc ceva sau momentul apropiat) În timpul; pe vremea; înspre; către. Au ajuns sub seară. 3) (exprimă un raport cauzal, uneori cu o nuanţă temporală sau locală) Din cauza; de. Pietrele s-au sfărâmat sub loviturile valurilor. 4) (exprimă un raport modal, indicând o anumită situaţie sau inferioritatea unei caracteristici) Lucrarea a fost scrisă sub conducerea şefului. Articolul este scris sub nivel.Sub pretext (sau motiv) indicând un fals motiv. Sub ochii cuiva în prezenţa cuiva; de faţă cu cineva. Sub nici un cuvânt (sau chip, motiv) cu nici un preţ; nici într-un caz. Sub semnătură având semnătura cuiva; fiind semnat de cineva. A trece sub tăcere a nu spune ceva; a tăinui. A ţine sub strajă a păzi; a ţine arestat. A ţine sub cheie (sau sub lacăt) a ţine închis, încuiat. Sub auspiciile cuiva sub protecţia, sub patronajul cuiva. Sub aşteptări la un nivel mai scăzut decât era de aşteptat. Sub lozinca având ca deviză. Sub titlu de având titlul. /<lat. subtus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sub prep. – 1. Dedesubtul (indică o relaţie de inferioritate sau de dependenţă). – 2. În timpul (indică o corespondenţă în timp). – 3. (Prefix) Indică un grad inferior. – Var. 1 şi 2 subt, sup. Mr. sum, suplu, su, megl. sup, istr. su. Lat. subtŭs (Diez, I, 390; Puşcariu 1668; REW 8402), cf. it. sotto, prov., cat. sots, fr. sous, sp. so, port. sob. Ca pref., se ataşează atît la cuvintele împrumutate deja în forma lor compusă (subaltern ‹ fr. subalterne), ca şi la cuvintele proprii rom. (subîmpărţit, subînţelege). – Comp. dedesubt, adv. (în partea de jos); subtoaie, s.f. (Trans., grindă).
(Dicţionarul etimologic român)

SUB- pref. „inferior” (spaţial, ierarhic, calitativ sau dimensional), „derivat, ulterior”. (< fr. sub-, sous-, cf. lat. sub)
(Marele dicţionar de neologisme)

de sub prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

pe sub prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sub prep.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUB prep., adv. 1. prep. dedesubtul. (~ noi se întindea marea.) 2. adv. dedesubt. (Haina se pune deasupra, cămaşa ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Sub ≠ pe
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: su

Cuvinte se termină cu literele: ub