subcontrarietate
SUBCONTRARIETÁTE, subcontrarietăţi, s.f. (Log.) Raport între judecata particular-afirmativă şi cea particular-negativă, caracterizat prin faptul că nu pot fi ambele false, dar pot fi ambele adevărate. [Pr.: -ri-e-] – Sub1- + contrarietate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUBCONTRARIETÁTE s.f. (Log.) Raport de subcontrarietate = raport între o judecată particular-afirmativă şi una particular-negativă, caracterizat prin aceea că nu pot fi ambele judecăţi false, dar pot fi ambele adevărate. [Pron. -ri-e-. / < sub- + contrarietate].
(Dicţionar de neologisme)
SUBCONTRARIETÁTE s. f. (log.) raport de ~ = raport între o judecată particular-afirmativă şi una particular-negativă, prin aceea că nu pot fi ambele judecăţi false, dar pot fi ambele adevărate. (< sub- + contrarietate)
(Marele dicţionar de neologisme)
subcontrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. subcontrarietăţii; pl. subcontrarietăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUBCONTRARIETÁTE s.f. (Log.) Raport de subcontrarietate = raport între o judecată particular-afirmativă şi una particular-negativă, caracterizat prin aceea că nu pot fi ambele judecăţi false, dar pot fi ambele adevărate. [Pron. -ri-e-. / < sub- + contrarietate].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
subcontrarietáte s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. subcontrarietăţii; pl. subcontrarietăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)