subdiviziune
SUBDIVIZIÚNE, subdiviziuni, s.f. Parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr-un tot care a mai fost împărţit; subîmpărţire. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. subdivision.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUBDIVIZIÚN//E ~i f. Parte obţinută dintr-un tot care a fost deja divizat; subîmpărţire. /<fr. subdivision
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUBDIVIZIÚNE s.f. Parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr-un tot deja împărţit; subîmpărţire. ♦ (Geol.) Unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria pământului: era, perioada, epoca, etajul. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. subdivision].
(Dicţionar de neologisme)
SUBDIVIZIÚNE s. f. parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr-un tot deja împărţit; subîmpărţire. ♢ (geol.) unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria Pământului: era, perioada, epoca, etajul. (< fr. subdivision)
(Marele dicţionar de neologisme)
subdiviziúne s. f., pl. subdiviziúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUBDIVIZIÚN//E ~i f. Parte obţinută dintr-un tot care a fost deja divizat; subîmpărţire. /<fr. subdivision
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SUBDIVIZIÚNE s. f. parte obţinută prin împărţirea unei părţi dintr-un tot deja împărţit; subîmpărţire. ♢ (geol.) unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria Pământului: era, perioada, epoca, etajul. (< fr. subdivision)
(Marele dicţionar de neologisme)
subdiviziúne s. f., pl. subdiviziúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)