subiect dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUBIÉCT, subiecte, s.n. 1. Totalitatea acţiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conţinutul unei opere literare, cinematografice etc. ♦ Chestiune, temă despre care vorbeşte sau scrie cineva. ♦ Cauză, pricină, motiv. 2. (Lingv.) Partea principală a propoziţiei care arată cine săvârşeşte acţiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acţiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însuşire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal. 3. Fiinţă aflată sub observaţie, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. 4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi şi obligaţii. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat. 5. (Log.) Termen al unor judecăţi, reprezentând noţiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însuşirea exprimată de predicat. – Din lat. subjectum (cu unele sensuri după fr. sujet).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUBIÉCT ~e n. 1) Problemă care stă la baza unor preocupări; chestiune despre care se scrie sau se vorbeşte. ~ de conversaţie. 2) Totalitate de fapte şi acţiuni care constituie conţinutul unei opere de artă. ~ul unui roman. 3) filoz. Om ca fiinţă activă şi conştientă, înzestrat cu capacităţi cognitive. 4) Motiv al unei acţiuni sau al unei stări; temei. 5) pop. Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trăsături negative; specimen. 6) log. Termen al unei judecăţi, reprezentând obiectul gândirii. 7) gram. Parte principală a propoziţiei care face sau suferă acţiunea verbului. 8) Persoană supusă unei observaţii, unei anchete sau unui experiment. [Sil. su-biect] /<lat. subjectum, fr. sujet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

subiéct (-te), s.n. – Temă, problemă. – Var. înv. sujet. Lat. subiectum (sec. XIX), var. din fr. sujet. – Der. din fr. subiectiv, adj.; subiectivitate, s.f.
(Dicţionarul etimologic român)

SUBIÉCT s.n. 1. Materie, chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbeşte. ♦ Pricină, motiv. ♦ Totalitatea evenimentelor, a întâmplărilor ce se petrec în desfăşurarea unei naraţiuni epice sau dramatice. 2. Partea principală a unei propoziţii care indică cine îndeplineşte sau cine suferă acţiunea verbului. ♦ (Log.) Parte, termen al unei judecăţi despre care se afirmă sau se neagă însuşirea exprimată de predicat. // s.m. (Fil.) Omul ca fiinţă înzestrată cu conştiinţă şi voinţă. [Pron. -bi-ect. / < lat. subiectus].
(Dicţionar de neologisme)

SUBIÉCT I. s. n. 1. chestiune de care se ocupă cineva, despre care se vorbeşte. ♢ pricină, motiv. ♢ totalitatea evenimentelor care constituie conţinutul epic sau dramatic al unei opere literare, cinematografice etc. ♢ (muz.) prima expunere a unei teme în cadrul formelor polifonice bazate pe imitaţie (invenţiune, ricercar, fugă). 2. partea principală a unei propoziţii, care indică cine îndeplineşte sau suferă acţiunea verbului. ♢ (log.) termen al judecăţii de predicaţie, reprezentând noţiunea despre care se afirmă sau se neagă însuşirea exprimată de predicatul logic. II. s. m. 1. omul ca fiinţă activă şi conştientă. 2. persoană supusă observaţiei, anchetei, experimentului. 3. (fin.) ~ impozabil = persoana fizică sau juridică supusă unui anumit impozit. (< lat. subiectus, /II/ subiectum, după fr. subjet)
(Marele dicţionar de neologisme)

SUBIÉCT, subiécţi, s.m. Fiinţă aflată sub observaţie, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. [folosit în corpul DEX]
(Alte dicţionare)

subiéct s. n. (sil. -biect; mf. sub-), pl. subiécte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUBIÉCT s. v. calfă, pacient.
(Dicţionar de sinonime)

SUBIÉCT s. 1. v. problemă. 2. materie, (înv.) madea. (A intrat în ~.) 3. v. acţiune. 4. v. informator. 5. subiect impozabil v. contribuabil.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sub subi subie subiec

Cuvinte se termină cu literele: ct ect iect biect ubiect