subiectiva dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUBIECTÍV, -Ă, subiectivi, -e, adj. 1. (Fil.) Care consideră că baza a tot ce există este conştiinţa individuală; care neagă faptul că îndărătul senzaţiilor se află obiectele reale, independente de om. Idealism subiectiv. 2. Care are un caracter personal, care se petrece în conştiinţa cuiva; care, într-o judecată, acţiune etc., ţine seamă numai de sentimentele, de pornirile şi de ideile sale; părtinitor. – Din fr. subiectif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUBIECTIVÁ, subiectivez, vb. I. Tranz. A prezenta, a înfăţişa ceva în felul sau personal; a imprima un caracter personal unei acţiuni. – Din fr. subjectiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUBIECTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de subiect; propriu subiectului. Atitudine ~ă. 2) Care se referă la afectivitatea subiectului; bazat pe caracterul personal al unui subiect. Viziune ~ă. 3) (în opoziţie cu obiectiv) Care ţine de subiectivism; propriu subiectivismului. [Sil. su-biec-] /<fr. subjectif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUBIECTÍV, -Ă adj. 1. Care consideră conştiinţa individuală drept bază a tot ce există; care neagă faptul că la baza senzaţiilor se află obiecte reale, independente de om. 2. Care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 3. (Gram.) Propoziţie subiectivă (şi s.f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţiunea de subiect al propoziţiei regente. [Pron. -bi-ec-. / cf. lat. subiectivus, fr. subjectif].
(Dicţionar de neologisme)

SUBIECTIVÁ vb. I. tr. A înfăţişa, a prezenta (ceva) în felul său personal de a privi; a da un caracter personal; subiectiviza. [Pron. -bi-ec-. / cf. fr. subjectiver].
(Dicţionar de neologisme)

SUBIECTÍV, -Ă adj. 1. (fil.) care are loc în conştiinţă, care aparţine subiectului (II, 1). 2. subiectivist (1). 3. care are un caracter personal, părtinitor, lipsit de obiectivitate. 4. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie subordonată care îndeplineşte funcţia de subiect al regentei. (< lat. subiectivus, fr. subjectif)
(Marele dicţionar de neologisme)

SUBIECTIVÁ vb. tr. a înfăţişa, a prezenta (ceva) în felul său personal; a da un caracter personal. (< fr. subjectiver)
(Marele dicţionar de neologisme)

subiectív adj. m. (sil. -biec-; mf. sub-), pl. subiectívi; f. sg. subiectívă, pl. subiectíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

subiectivá vb. (sil. -biec-; mf. sub-), ind. prez. 1 sg. subiectivéz, 3 sg. şi pl. subiectiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUBIECTÍV adj. v. individual, particular, personal, propriu.
(Dicţionar de sinonime)

SUBIECTÍV adj. 1. v. părtinitor. 2. (FILOZ.) ideal, mintal.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Subiectivobiectiv
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sub subi subie subiec

Cuvinte se termină cu literele: va iva tiva ctiva ectiva