substantiv dex - definiţie, sinonime, conjugare

substantiv

[Sinonime]
SUBSTANTÍV, (1) substantive, s.n., (2) substantivi, adj. 1. S.n. Parte de vorbire care denumeşte lucruri, fiinţe sau noţiuni abstracte şi care se modifică, în cele mai multe limbi, după număr şi caz. 2. Adj. (În sintagma) Colorant substantiv = colorant care vopseşte fibrele fără ajutorul mordanţilor; colorant direct. – Din fr. substantif, lat. substantivus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUBSTANTÍV ~e n. lingv. Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce denumesc obiecte (fiinţe, lucruri, stări, fenomene etc.). [Sil. sub-stan-] /<lat. substantivum, fr. substantif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUBSTANTÍV2, substantivi, adj.m. (În expr.) Colorant substantiv = Colorant care vopseşte fibrele fără ajutorul mordanţilor. – Fr. substantif (lat. lit. substantivus).
(Dicţionarul limbii române moderne)

SUBSTANTÍV adj.m. Colorant substantiv = materie colorantă care vopseşte direct fibrele textile, în special cele vegetale, fără ajutorul mordanţilor. // s.n. (Gram.) Parte de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, noţiuni abstracte etc. [Cf. lat. substantivus, fr. substantif].
(Dicţionar de neologisme)

SUBSTANTÍV I. s. n. parte de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, noţiuni abstracte etc. II. adj. colorant ~ = materie colorantă care vopseşte direct fibrele textile (vegetale), fără ajutorul mordanţilor. (< fr. substantif, lat. substantivum)
(Marele dicţionar de neologisme)

substantív adj. m., pl. substantívi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

substantív s. n., pl. substantíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUBSTANTÍV s. (GRAM.) nume.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sub subs subst substa

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ntiv antiv tantiv