subzistență dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUBZISTÉNT, -Ă, subzistenţi, -te, adj. (Livr.) Care subzistă, care se menţine, care rămâne. – După fr. subsistant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUBZISTÉNŢĂ s.f. Faptul de a subzista; (concr.) cea ce serveşte la asigurarea existenţei materiale; hrană. ♢ (Înv.) Serviciu de subzistenţă = serviciu care se îngrijea de aprovizionarea cu alimente şi cu mijloace de întreţinere a unei unităţi militare. – După fr. subsistance.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUBZISTÉN//T ~tă (~ţi, ~te) livr. Care subzistă; care rămâne în vigoare. /<fr. subsistent
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUBZISTÉNŢĂ f. livr. 1) Caracter subzistent. 2) (cu sens colectiv) Mijloace materiale necesare traiului; mijloace de întreţinere. [G.-D. subzistenţei] /<fr. subsistance, lat. subsistentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUBZISTÉNT, -Ă adj. Care subzistă, care se menţine. [Cf. fr. subsistant].
(Dicţionar de neologisme)

SUBZISTÉNŢĂ s.f. Ceea ce serveşte la întreţinere; hrană. [Cf. fr. subsistance, lat. subsistentia].
(Dicţionar de neologisme)

SUBZISTÉNT, -Ă adj. care subzistă, care se menţine, durează. (< fr. subsistant)
(Marele dicţionar de neologisme)

SUBZISTÉNŢĂ s. f. faptul de a subzista. ♢ ceea ce serveşte la întreţinerea vieţii; hrană. (< fr. subsistance, lat. subsistentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

subzistént adj. m., pl. subzisténţi; f. sg. subzisténtă, pl. subzisténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

subzisténţă s. f., g.-d. art. subzisténţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUBZISTÉNŢĂ s. întreţinere, trai. (Mijloace de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sub subz subzi subzis

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta stenta