sucală

SUCÁLĂ, sucale, s.f. Unealtă cu ajutorul căreia se deapănă pe ţevi firul pentru războiul de ţesut manual. ♢ Loc. adv. (Reg.) În sucală = în cercuri, în spirală. ♢ Expr. (Reg.) A merge cum e sucala = a merge uşor, repede. – Din bg. scr. sukalo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUCÁL//Ă ~e f. Unealtă casnică de depănat firele pe ţevi (pentru războiul de ţesut manual); rodan; cicârâc. /<bulg. sukalo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sucálă (-le), s.f. – 1. Depănătoare, vîrtelniţă. – 2. Frigare. – 3. Coarbă. – Megl. sucală. Bg., sb., slov. sukalo (Tiktin; Conev 60). – Der. sucălete, s.m. (sul); sucăli, vb. (a coase prost, a însăila; a sîcîi, a deranja, a pisa), considerat ca expresiv datorită finalei -li şi asociat cu vb. ca cicăli, sîcîi, cîrcăli, etc. (după Drăganu, Dacor., V, 372, din mag. szurkál „a împunge”).
(Dicţionarul etimologic român)

sucálă s. f., g.-d. art. sucálei; pl. sucále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SUCÁLĂ s. (TEHN.) rodan, (reg.) cicârâg. (Pe ~ se deapănă firele pentru războiul de ţesut.)
(Dicţionar de sinonime)

SUCÁLĂ s. v. coarbă, depănătoare, frigare, vârtelniţă.
(Dicţionar de sinonime)