SUCCEDÁ, succéd, vb. I. 1. Intranz. A urma imediat după altcineva sau după altceva (în spaţiu, în timp). ♦ Refl. A urma unul după altul. 2. Intranz. şi tranz. A prelua funcţia sau bunurile cuiva prin succesiune; a moşteni. [Var.: (rar) succéde vb. III] – Din fr. succéder, lat. succedere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUCCEDÁRE, succedări, s.f. Faptul de a (se) succeda. [Var.: (rar) succédere s.f.] – V. succeda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUCCEDÁ succéd 1. intranz. A urma înlocuind (în timp sau în spaţiu). Ziua succedă nopţii. 2. tranz. pop.A substitui în timp (preluând obligaţiile). A-l ~ pe preşedinte. /<fr. succéder, lat. succedere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SUCCEDÁ pers. 3 se succéd intranz. A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. /<fr. succéder, lat. succedere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul după altul. 2. (Jur.) A moşteni. [P.i. succéd, 3,6 -dă, var. succede vb. III. / < fr. succéder, cf. lat. succedere].
(Dicţionar de neologisme)
SUCCEDÁRE s.f. Faptul de a (se) succeda. [Var. succedere s.f. / < succeda].
(Dicţionar de neologisme)
SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moşteni. II. refl. a veni, a urma unul după altul. (< fr. succéder, lat. succedere)
(Marele dicţionar de neologisme)
succedá vb., ind. prez. 1 sg. succéd, 3 sg. şi pl. succédă; conj. prez. 3 sg. şi pl. succeádă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
succedáre s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUCCEDÁ vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. şi pop.) a se petrece. (Maşinile se ~ una după alta.) 4. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcţie.)
(Dicţionar de sinonime)
SUCCEDÁ vb. v. moşteni.
(Dicţionar de sinonime)
SUCCEDÁRE s. 1. v. perindare. 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înşirare, înşiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4. urmare. (~ cuiva în funcţie.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A succeda ≠ a preceda
(Dicţionar de antonime)
Succedare ≠ precedare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUCCEDÁRE, succedări, s.f. Faptul de a (se) succeda. [Var.: (rar) succédere s.f.] – V. succeda.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SUCCEDÁ pers. 3 se succéd intranz. A se substitui pe rând, consecutiv (în timp); a se rândui. /<fr. succéder, lat. succedere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. A urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. ♦ refl. A veni, a urma unul după altul. 2. (Jur.) A moşteni. [P.i. succéd, 3,6 -dă, var. succede vb. III. / < fr. succéder, cf. lat. succedere].
(Dicţionar de neologisme)
SUCCEDÁRE s.f. Faptul de a (se) succeda. [Var. succedere s.f. / < succeda].
(Dicţionar de neologisme)
SUCCEDÁ vb. I. intr. 1. a urma imediat, a veni după, a lua locul cuiva. 2. (jur.) a moşteni. II. refl. a veni, a urma unul după altul. (< fr. succéder, lat. succedere)
(Marele dicţionar de neologisme)
succedá vb., ind. prez. 1 sg. succéd, 3 sg. şi pl. succédă; conj. prez. 3 sg. şi pl. succeádă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
succedáre s. f., g.-d. art. succedării; pl. succedări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUCCEDÁ vb. 1. v. perinda. 2. a se perinda, a se vântura. (Multă lume se ~ pe acolo.) 3. a se perinda, a se scurge, a urma, (înv. şi pop.) a se petrece. (Maşinile se ~ una după alta.) 4. a se înşira, a se înşirui, a se perinda, a se rândui, a urma. (Zilele se ~ unele după altele.) 5. a-i urma. (I-a ~ în funcţie.)
(Dicţionar de sinonime)
SUCCEDÁ vb. v. moşteni.
(Dicţionar de sinonime)
SUCCEDÁRE s. 1. v. perindare. 2. perindare, scurgere. (~ oamenilor pe stradă.) 3. înşirare, înşiruire, perindare, succesiune. (~ zilelor una după alta.) 4. urmare. (~ cuiva în funcţie.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A succeda ≠ a preceda
(Dicţionar de antonime)
Succedare ≠ precedare
(Dicţionar de antonime)