succesiuni
[Sinonime]
SUCCESIÚNE, succesiuni, s.f. 1. Mod în care se succedă (1) fiinţe, obiecte etc.; (concr.) şir de persoane, de lucruri, de fapte care se succedă într-o anumită ordine; serie, rând, înşiruire. 2. Faptul de a prelua funcţia sau bunurile cuiva prin moştenire; (concr.) funcţie sau bun moştenit de cineva; moştenire. ♢ Expr. A (se) deschide o succesiune = a (se) începe formalităţile pentru atribuirea unei moşteniri. [Pr.: -si-u-] – Din fr. succession.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUCCESIÚN//E ~i f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de fiinţe care se succed; înşiruire; rând. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lăsat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor săi; moştenire. [G.-D. succesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. succesio, ~onis, fr. succession
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
SUCCESIÚNE s.f. 1. Înşiruire, şir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. Moştenire. ♦ Avere lăsată ca moştenire. [Pron. -si-u-. / cf. fr. succession, lat. succesio].
(Dicţionar de neologisme)
SUCCESIÚNE s. f. 1. înşiruire, şir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) moştenire. ♢ avere lăsată ca moştenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi şi obligaţii ale unui stat către alt stat. 5. (biol.) înlocuirea în timp a unei unităţi de vegetaţie prin alta. (< fr. succession, lat. successio)
(Marele dicţionar de neologisme)
succesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. succesiúnii; pl. succesiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUCCESIÚNE s. 1. înşirare, înşiruire, serie, şir. (O lungă ~ de raţionamente.) 2. v. înşiruire. 3. şir, şirag, (Munt.) şiretenie. (~ de evenimente.) 4. v. ordine. 5. v. şir. 6. v. alternare. 7. v. descendenţă. 8. v. moştenire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Succesiune ≠ simultaneitate
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUCCESIÚN//E ~i f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de fiinţe care se succed; înşiruire; rând. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lăsat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor săi; moştenire. [G.-D. succesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. succesio, ~onis, fr. succession
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SUCCESIÚNE s. f. 1. înşiruire, şir de persoane, de lucruri, de fapte etc. 2. (jur.) moştenire. ♢ avere lăsată ca moştenire. 3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor. 4. transmitere a unor drepturi şi obligaţii ale unui stat către alt stat. 5. (biol.) înlocuirea în timp a unei unităţi de vegetaţie prin alta. (< fr. succession, lat. successio)
(Marele dicţionar de neologisme)
succesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. succesiúnii; pl. succesiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUCCESIÚNE s. 1. înşirare, înşiruire, serie, şir. (O lungă ~ de raţionamente.) 2. v. înşiruire. 3. şir, şirag, (Munt.) şiretenie. (~ de evenimente.) 4. v. ordine. 5. v. şir. 6. v. alternare. 7. v. descendenţă. 8. v. moştenire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Succesiune ≠ simultaneitate
(Dicţionar de antonime)