SUFERÍ, súfăr, vb. IV. 1. Intranz. A încerca, a simţi, a îndura o durere fizică sau morală. ♦ A avea neplăceri, a suporta consecinţele neplăcute ale unui fapt. 2. Tranz. şi intranz. A îndura, a răbda, a suporta. ♦ Tranz. A fi supus unei pedepse, a fi condamnat. 3. Tranz. A îngădui, a admite, a permite, a consimţi. – Lat. pop. sufferire (= sufferre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUFERÍRE, suferiri, s.f. (Înv.) Faptul de a suferi; suferinţă. – V. suferi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUFERÍ súfăr 1. intranz. A fi supus unei dureri fizice sau morale (cauzate de o boală sau de diferite greutăţi, neplăceri etc.); a pătimi. 2. tranz. 1) (suferinţe fizice sau morale) A îndura cu tărie şi calm; a răbda; a suporta. ~ o pierdere. 2) A admite în mod conştient şi tacit; a răbda; a îngădui; a suporta; a tolera. /<lat. sufferre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
suferí (-r, ít), vb. – 1. A suporta, a pătimi. – 2. A tolera, a admite, a susţine. – 3. A experimenta. Lat. sŭffĕrre (Puşcariu 1675; REW 8428), cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat., sp. sufrir, port. soffrer. – Der. suferind, adj. (care suferă), după fr. souffrant; suferinţă, s.f., după fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant); nesuferit, adj. (intolerant). – Din rom. provine bg. din Trans. ssuferi (Miklosich, Bulg., 136).
(Dicţionarul etimologic român)
suferí vb., ind. prez. 1 sg. súfăr, 3 sg. şi pl. súferă, imperf. 3 sg. sufereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. súfere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
suferíre s. f., g.-d. art. suferírii; pl. suferíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUFERÍ vb. 1. (înv. şi pop.) a pătimi. (De ce boală ~?) 2. v. chinui. 3. v. îndura. 4. a pătimi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. v. suporta. 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. v. îngădui. 9. a suporta, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SUFERÍ vb. v. prii.
(Dicţionar de sinonime)
SUFERÍRE s. v. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferinţă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUFERÍRE, suferiri, s.f. (Înv.) Faptul de a suferi; suferinţă. – V. suferi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
suferí (-r, ít), vb. – 1. A suporta, a pătimi. – 2. A tolera, a admite, a susţine. – 3. A experimenta. Lat. sŭffĕrre (Puşcariu 1675; REW 8428), cf. it. soffrire, prov. soffrir, fr. souffrir, cat., sp. sufrir, port. soffrer. – Der. suferind, adj. (care suferă), după fr. souffrant; suferinţă, s.f., după fr. souffrance; suferitor, adj. (care suferă, tolerant); nesuferit, adj. (intolerant). – Din rom. provine bg. din Trans. ssuferi (Miklosich, Bulg., 136).
(Dicţionarul etimologic român)
suferí vb., ind. prez. 1 sg. súfăr, 3 sg. şi pl. súferă, imperf. 3 sg. sufereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. súfere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
suferíre s. f., g.-d. art. suferírii; pl. suferíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUFERÍ vb. 1. (înv. şi pop.) a pătimi. (De ce boală ~?) 2. v. chinui. 3. v. îndura. 4. a pătimi, (înv. şi pop.) a se munci. (De multe a mai ~.) 5. v. suporta. 6. a încerca, a îndura, a suporta. (A ~ multe nevoi.) 7. a suporta. (A ~ o condamnare.) 8. v. îngădui. 9. a suporta, (fig.) a înghiţi, a mistui, (înv. fig.) a honipsi. (Nu-l poate ~.)
(Dicţionar de sinonime)
SUFERÍ vb. v. prii.
(Dicţionar de sinonime)
SUFERÍRE s. v. chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, suferinţă.
(Dicţionar de sinonime)