sufita
SUFÍTĂ1, sufite, s.f. Parte superioară a scenei, amenajată special pentru manevrarea dispozitivelor de iluminare, aerisire etc.; p. ext. element scenografic care acoperă sau decorează partea superioară a scenei. – Din it. soffitta, fr. soffite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUFITĂ2 s.f. v. sofită.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUFÍTĂ1 s.f. Foaie de pânză din acelaşi material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. [< it. soffitto].
(Dicţionar de neologisme)
SUFÍTĂ2 s.f. v. sofită.
(Dicţionar de neologisme)
SUFÍTĂ s. f. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din acelaşi material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. (< it. soffitta, fr. soffite)
(Marele dicţionar de neologisme)
sufítă (parte a scenei) s. f., pl. sufíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUFITĂ2 s.f. v. sofită.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SUFÍTĂ2 s.f. v. sofită.
(Dicţionar de neologisme)
SUFÍTĂ s. f. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din acelaşi material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului. (< it. soffitta, fr. soffite)
(Marele dicţionar de neologisme)
sufítă (parte a scenei) s. f., pl. sufíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)