sugel dex - definiţie, sinonime, conjugare

sugel

[Sinonime]
SUGÉL, sugei, s.m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum).Sugel alb = plantă erbacee cu frunze peţiolate şi flori albe (Lamium album). ♢ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele peţiolate şi flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panariţiu. – Lat. sigillum (după suge).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUGÉ//L1 ~i m. Plantă erbacee rău mirositoare, cu tulpina în patru muchii, cu frunze de forma inimii şi flori roşii. ♢ ~-alb sugel cu flori albe sau albe-gălbui. ~-galben sugel cu flori galbene-aurii. /<lat. sigillum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUGÉ//L2 ~i m. pop. Inflamaţie purulentă a ţesuturilor degetelor; panariţiu. /<lat. sigillum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

sugél (-éi), s.m. – 1. Panariţiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – Var. sugiu. Lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum „pecete” cu sūgillāre „a face vînătăi” (Puşcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello „sigiliu” şi, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.).
(Dicţionarul etimologic român)

sugél-gálben s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sugél s. m., pl. sugéi, art. sugéii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUGÉL s. (BOT.) 1. (Lamium purpureum) urzică moartă, (reg.) ţigancă. 2. sugel-alb (Lamium album) = urzică moartă, (reg.) faţa-mâţei, urzică albă, urzică creaţă. 3. sugel-galben (Galeobdolon luteum) = (reg.) gălbiniţă.
(Dicţionar de sinonime)

SUGÉL s. v. panariţiu.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sug suge

Cuvinte se termină cu literele: el gel ugel