SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mişcările, respiraţia. 2. Tranz. Fig. A înăbuşi, a sufoca. 3. Tranz. Fig. A înăbuşi cu violenţă o acţiune, o manifestare; a reprima, a lichida. 4. Refl. (Despre ape, drumuri etc.) A se îngusta (brusc), a se gâtui. – Su(b) + gruma(z). Cf. s u g u ş a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUGRUMÁ sugrúm tranz. 1) A lipsi de respiraţie, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a strangula. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a strangula. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porţiune; a gâtui; a strangula. 4) fig. (acţiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere insuportabilă; a strangula. ~ presa. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE SUGRUMÁ mă sugrúm intranz. 1) (despre râuri, drumuri, conducte etc.) A deveni (mai) îngust pe unul din segmentele sale; a se strangula. 2) (despre persoane) A pierde pentru un moment respiraţia; a se strangula. ~ de râs. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sugrumá vb. (sil. -gru-), ind. prez. 1 sg. sugrúm, 3 sg. şi pl. sugrúmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sugrúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUGRUMÁ vb. 1. a gâtui, a strangula, (rar) a jugula, (înv. şi reg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a struguşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tâlharul l-a ~.) 2. v. asfixia. 3. v. îngusta.
(Dicţionar de sinonime)
SUGRUMÁ vb. v. înăbuşi, reprima.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A SUGRUMÁ sugrúm tranz. 1) A lipsi de respiraţie, strângând puternic de gât (până la asfixiere); a gâtui; a strangula. 2) (despre haine, cingători etc.) A incomoda prin strângere; a strangula. 3) fig. (căi de curgere a unui fluid) A îngusta pe o anumită porţiune; a gâtui; a strangula. 4) fig. (acţiuni, manifestări etc.) A împiedica să se dezvolte sau a suprima printr-o constrângere insuportabilă; a strangula. ~ presa. [Sil. su-gru-] /su[b] + gruma[z]
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
sugrumá vb. (sil. -gru-), ind. prez. 1 sg. sugrúm, 3 sg. şi pl. sugrúmă; conj. prez. 3 sg. şi pl. sugrúme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUGRUMÁ vb. 1. a gâtui, a strangula, (rar) a jugula, (înv. şi reg.) a îneca, a suguşa, (reg.) a îmberegăţi, a înnăduşi, a năduşi, a struguşa, a zgăira, (prin Olt.) a beregătui. (Tâlharul l-a ~.) 2. v. asfixia. 3. v. îngusta.
(Dicţionar de sinonime)
SUGRUMÁ vb. v. înăbuşi, reprima.
(Dicţionar de sinonime)