suit dex - definiţie, sinonime, conjugare
SUÍ, súi, vb. IV. 1. Refl. şi intranz. A se îndrepta spre un loc mai ridicat, a merge în sus, la deal; a (se) urca. ♢ Tranz. Suim coasta muntelui. ♦ Fig. A înainta, a avansa, a ajunge până la... 2. Refl., tranz. şi intranz. A (se) aşeza pe ceva ridicat; a (se) urca, a (se) căţăra. ♢ Expr. A (se ) sui călare (pe cal sau în şa) = a încăleca. A (se) sui sau a (se) urca pe tron (sau în scaun) = (despre împăraţi, regi, domnitori) a ajunge sau a face pe cinevaajungă la domnie, a prelua sau a da cuiva domnia. (Refl.) A (i) se sui (cuiva) în cap = a abuza de bunătatea cuiva, a pune stăpânire pe cineva. 3. Refl. A se înălţa, a se ridica (în văzduh). ♢ Expr. A i se sui (cuiva) sângele în obraz = a se înroşi la faţă (de mânie, de ruşine), a se congestiona. A i se sui la cap = a fi plin de sine, a se îngâmfa. A i se sui (cuiva) vinul la (sau în cap) = a se ameţi de băutură, a se îmbăta. A i se sui părul în vârful capului = a se speria, a se îngrozi, a se înspăimânta. 4. Refl. (Despre numere, preţuri, sume) A creşte, a urca, a se mări, a se ridica. ♢ Expr. A se sui (până) la... = a ajunge (până) la... ♦ Tranz. A face să crească, să sporească. 5. Intranz. Fig. (Despre glas; p. ext. despre cântăreţi) A intona note (din ce în ce mai) înalte; a ridica. – Lat. subire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUÍT s.n. 1. Faptul de a (se) sui; urcare, suire, suiş (1). 2. Acţiunea de a transporta un obiect într-un loc ridicat; urcat. – V. sui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SUÍ sui 1. intranz. 1) A se deplasa în sensul urcuşului, în pantă ascendentă; a se ridica în sus; a se urca. 2) fig. (despre persoane) A fi mereu în ascensiune (pe scara socială); a urca; a avansa. 3) (despre parametri fizici şi aparate pentru măsurarea lor) A avea sau a indica valori mai ridicate; a urca. 4) (despre căi de comunicaţie) A urma o pantă ascendentă; a urca. 5) (despre voci, glasuri melodii etc.) A creşte în înălţime; a deveni mai înalt; a urca. 2. tranz. 1) A muta într-un loc mai ridicat; a pune mai sus; a urca. ~ sacii în pod. 2) (forme de relief ridicate, scări etc.) A parcurge de jos până sus; a ridica; a urca. ~ dealul. 3) (preţuri, tonuri etc.) A face să crească calitativ sau cantitativ; a urca; a ridica. [Monosilabic] /<lat. subire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SUÍ mă sui intranz. 1) A se urca, a se ridica pe un loc mai înalt. ~ pe scenă. 2) (despre unele plante) A se ridica agăţându-se; a se urca; a se căţăra). /<lat. subire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUI- : i-GÉNERIS adj. invar. Care este unic în felul său; original. /Cuv. lat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

suí (-i, -ít), vb. – 1. A urca, a escalada. – 2. A ridica a înălţa. – 3. (Refl.) A se ridica, a se urca, a se instala într-un loc mai ridicat. – Megl. sui(ri.) Lat. sŭbĭre (Cipariu, Gram., 368; Cihac, I, 270; Puşcariu 1687; Candrea-Dens., 811; REW 8364), cf. sp. subir. – Der. suiş, s.n. (urcare, coastă); suit, s.n. (urcuş, acţiunea de a sui); suitor, adj. (ascendent).
(Dicţionarul etimologic român)

SUI- elem. „porc”. (< fr. sui-, cf. lat. sus, suis)
(Marele dicţionar de neologisme)

suí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. sui, 3 sg. şi pl. súie, imperf. 3 sg. suiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)

suít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SUÍ vb. 1. v. escalada. 2. v. căţăra. 3. v. ridica. 4. v. urca. 5. v. înălţa. 6. v. majora. 7. v. creşte.
(Dicţionar de sinonime)

SUÍT s. 1. v. ridicare. 2. v. înălţare.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) sui ≠ a coborî
(Dicţionar de antonime)

Suitcoborât
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sui

Cuvinte se termină cu literele: it uit