suliță dex - definiţie, sinonime, conjugare
SÚLIŢĂ, suliţe, s.f. 1. Armă de atac formată dintr-o prăjină de lemn terminată cu un vârf de fier ascuţit, folosită mai ales în antichitate şi în evul mediu; lance. ♦ Fig. Înţepătură, ironie îndreptată împotriva cuiva. ♦ (Sport) Instrument folosit în probele de aruncări la atletism, de forma unei prăjini lungi din lemn sau din metal, cu un vârf metalic ascuţit şi cu un manşon situat în jurul centrului de greutate; p. ext. probă sportivă practicată cu acest instrument. 2. Fig. (Pop.) Unitate de măsură a timpului, egală cu circa o oră şi jumătate, calculată după spaţiul străbătut de un astru pe cer, începând de la răsăritul lui. [Pl. şi : súliţi] – Din sl. sulica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÚLIŢ//Ă ~e f. 1) înv. Armă albă constând dintr-o vergea sau prăjină lungă cu vârf ascuţit de fier; lance. 2) Obiect sportiv de aruncat asemănător cu această armă. 3) Probă sportivă practicată cu acest obiect. [G.-D. suliţei] /<sl. sulica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SULIŢÁ, suliţez, vb. I. Tranz. (Rar) A împunge cu suliţa. – Din suliţă.
(Dicţionarul limbii române moderne)

súliţă (-ţe), s.f. – 1. Lance. – 2. (Olt.) Săgeată. Sl. (slov., cr., pol., rus.) sulica (Miklosich, Lexicon, 903; Cihac, II, 380), cf. mag. szuca. – Der. suliţar (var. suliţaş), s.m. (lăncier); suliţică, s.f. (plantă, Dorycnium herbaceum); însuliţa, vb. (a împunge, a răni cu suliţa).
(Dicţionarul etimologic român)

súliţă s. f., g.-d. art. súliţei; pl. súliţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
PEŞTE-CU-SÚLIŢĂ s. v. peştele-spadă.
(Dicţionar de sinonime)

SÚLIŢĂ s. (IST., MIL.) lance, (înv.) fuşte, spicul.
(Dicţionar de sinonime)

SÚLIŢĂ s. v. săgeată.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sul suli sulit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita lita ulita