sulicioare

SULICIOÁRĂ, sulicioare, s.f. (Pop.) Diminutiv al lui suliţă. – Suliţă + suf. -ioară.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

sulicioáră s. f., g.-d. art. sulicioárei; pl. sulicioáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

sulicioáră, sulicioáre, s.f. 1. (pop.) suliţă mică; suliţică. 2. (reg.; în forma: suliţoară) plantă erbacee din familia compozitelor; sunătoare. 3. (reg.) plantă cu tulpina ramificată, cu frunze păroase în trifoi şi cu flori albe; fălcată, floarea-vinului, merişor, suliţică.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)