sumele
[Sinonime]
SÚMĂ, sume, s.f. 1. Rezultatul operaţiei de adunare a unor numere, a unor cantităţi sau a unor lucruri de acelaşi fel; total. ♢ Sumă aritmetică = rezultatul adunării unui şir de numere luate în valoare absolută. Sumă algebrică = rezultatul adunării unor cantităţi de acelaşi fel, ţinând seama de semnul lor. ♦ Cantitate totală, totalitate. Cantitate de bani. ♢ Expr. A-şi face suma = a agonisi atât cât crede că îi trebuie. Număr (mare); mulţime, sumedenie. – Din lat. summa, pol. suma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÚM//Ă ~e f. 1) Ceea ce rezultă în urma adunării mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunări; total. ~ aritmetică. ~a tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-D. sumei] /<lat. summa, germ. Summe, it. somma, fr. somme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
súmă (-me), s.f. – 1. Cantitate, mulţime. – 2. Cantitate de bani. – 3. Rezultatul adunării. – Var. înv. somă, şumă. Lat. summa (Puşcariu 1691). Se consideră drept împrumut tîrziu (Tiktin), prin intermediul pol. suma (Candrea); dar existenţa alb. sumë (Philippide, II, 656), caracterul popular al der. sumedenie şi prezenţa lui somă din textele sec. XVI pledează în favoarea transmiterii directe din lat. Este sigură, pe de altă parte, că acest cuvînt a dispărut din uzul popular şi că azi circulă ca un cuvînt cult. Var. somă nu paote fi it. somma, dacă se are în vedere datarea lui; şumă reprezintă pron. din mag. Der. sumuliţă (var. sumuşoară), s.f. (cantitate mică); sumenenie, s.f. (cantitate, mulţime, grămadă), cu un suf. rar, dar cf. prăpădenie (Şeineanu), fumedenie (Puşcariu, Conv. lit., XXXV, 821), rubedenie (Tiktin; după Petrovici, Dacor., VI, 338, în loc de *sudumenie, din sudum, sodom, explicaţie care apare ca insuficientă); sumar, s.n., după fr. sommaire; sumarisi, vb. (înv., a aduna); însuma, vb. (înv., a culege, a aduna; a totatiza; a încorpora).
(Dicţionarul etimologic român)
SÚMĂ s. f. 1. (mat.) rezultatul adunării a doi sau mai mulţi termeni; total. 2. anumită cantitate de bani. 3. număr (mare); mulţime. (< lat. summa, germ. Summe, după fr. somme)
(Marele dicţionar de neologisme)
súmă s. f., g.-d. art. súmei; pl. súme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SÚMĂ s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. v. număr. 5. număr, (înv.) cislă. (~ totală a vitelor.) 6. v. totalitate. 7. v. seamă.
(Dicţionar de sinonime)
SÚMĂ s. v. conţinut, cuprins, sumar, tablă de materii.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SÚM//Ă ~e f. 1) Ceea ce rezultă în urma adunării mai multor elemente omogene; rezultatul unei adunări; total. ~ aritmetică. ~a tuturor datelor. 2) Cantitate de bani. [G.-D. sumei] /<lat. summa, germ. Summe, it. somma, fr. somme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
SÚMĂ s. f. 1. (mat.) rezultatul adunării a doi sau mai mulţi termeni; total. 2. anumită cantitate de bani. 3. număr (mare); mulţime. (< lat. summa, germ. Summe, după fr. somme)
(Marele dicţionar de neologisme)
súmă s. f., g.-d. art. súmei; pl. súme
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SÚMĂ s. 1. (MAT.) total. (~ unei adunări.) 2. (înv.) seamă. (I-a fost dator cu o ~ de bani.) 3. cantitate. (~ bunurilor acumulate.) 4. v. număr. 5. număr, (înv.) cislă. (~ totală a vitelor.) 6. v. totalitate. 7. v. seamă.
(Dicţionar de sinonime)
SÚMĂ s. v. conţinut, cuprins, sumar, tablă de materii.
(Dicţionar de sinonime)