sunet dex - definiţie, sinonime, conjugare

sunet

[Sinonime]
SÚNET, sunete, s.n. 1. Vibraţie a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ♢ Sunet asociat = semnal de frecvenţă audio care însoţeşte imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul iniţial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvenţă variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibraţie muzicală. ♦ Anunţare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulaţie. – Lat. sonitus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SÚNET ~e n. 1) fiz. Fenomen provocat de mişcarea vibratorie a unui mediu şi perceput cu auzul; son. Intensitatea ~ului.A nu scoate nici un ~ a nu spune absolut nimic; a nu rosti o vorbă. 2) Anunţ realizat cu ajutorul unui instrument de percuţie; semnal sonor. ~ de alarmă. 3) lingv. Element al vorbirii orale omeneşti. ~ele limbii. /<lat. sonitus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

súnet s. n., pl. súnete
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
SÚNET s. 1. (livr.) son, (înv. şi reg.) sun, (reg.) şteamăt. (~e plăcute.) 2. (MUZ.) notă. (Scoate ~ acute.) 3. (înv.) răsunare. (Se aude ~ul clopotelor.) 4. (FON.) (rar) son, (înv.) fonem. (Corespondenţa dintre litere şi ~.) 5. v. foşnet.
(Dicţionar de sinonime)

SÚNET s. v. bubuire, bubuit, bubuitură, detonaţie, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, ecou, răsunet, trăsnet, trăsnitură, vorbă, vuiet, zgomot, zvon.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: su sun sune

Cuvinte se termină cu literele: et net unet