superexcitare
SUPEREXCITÁRE s.f. v. SUPRAEXCITAŢIE. (Fiziol.) Creştere a procesului de excitaţie dintr-un ţesut sau dintr-un organ care depăşeşte ritmul funcţional normal, datorită acţiunii unui stimul puternic sau a reactivităţii mărite a ţesutului sau organului respectiv; superexcitare. [DEX \'98]
(Alte dicţionare)
SUPEREXCITÁRE, superexcitắri, s.f. Surescitare, surescitaţie, supraexcitare, supraexcitaţie. (din pref. super- + excitare) [folosit în corpul DEX]
(Alte dicţionare)
(Alte dicţionare)
SUPEREXCITÁRE, superexcitắri, s.f. Surescitare, surescitaţie, supraexcitare, supraexcitaţie. (din pref. super- + excitare) [folosit în corpul DEX]
(Alte dicţionare)