SUPERPÚNE, superpún, vb. III. Tranz. (Înv.) A suprapune. – Super- + pune (după fr. superposer).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUPERPÚS, -Ă, superpuşi, -se, adj. (Înv.) Suprapus. – V. superpune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
superpúne vb. pune
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUPERPÚNE vb. v. suprapune.
(Dicţionar de sinonime)
SUPERPÚS adj. v. suprapus.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SUPERPÚS, -Ă, superpuşi, -se, adj. (Înv.) Suprapus. – V. superpune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
SUPERPÚNE vb. v. suprapune.
(Dicţionar de sinonime)
SUPERPÚS adj. v. suprapus.
(Dicţionar de sinonime)