supin dex - definiţie, sinonime, conjugare

supin

SUPÍN, supine, s.n. Mod nepersonal al unui verb, precedat în mod obligatoriu de una dintre prepoziţiile „de”, „la” etc., având aceeaşi formă ca participiul trecut, de care se deosebeşte prin aceea că nu este variabil. – Din lat. supinum, fr. supin.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPÍN ~e n. gram. Mod nepersonal al verbului, având aceeaşi formă ca participiul trecut, dar nevariabilă şi precedată de anumite prepoziţii. /<lat. supinum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPÍN s.n. (Gram.) Mod nepredicativ care denumeşte acţiunea verbală, având aceeaşi formă cu participiul, dar precedat de prepoziţie. [Pl. -ne, -nuri. / cf. lat. supinum, fr. supin].
(Dicţionar de neologisme)

SUPÍN s. n. mod verbal nepersonal precedat de prepoziţia de sau la, care exprimă acţiunea într-un chip general, abstract, însă ca un deziderat. (< lat. supinum, fr. supin)
(Marele dicţionar de neologisme)

supín s. n., pl. supíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: su sup supi

Cuvinte se termină cu literele: in pin upin