SUPLANTÁ vb. I. tr. (Liv.) A înlocui pe cineva, a lua locul cuiva. [< fr. supplanter].
(Dicţionar de neologisme)
suplantá vb., ind. prez. 1 sg. suplantéz, 3 sg. şi pl. suplanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
suplantáre s.f. (înv.) subminare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de neologisme)
suplantá vb., ind. prez. 1 sg. suplantéz, 3 sg. şi pl. suplanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)