suplicia
[Conjugare]
SUPLICIÁ vb. I. tr. A executa un condamnat la moarte. ♦ A tortura; (fig.) a face să sufere. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -ciază, ger. -ciind. / < fr. supplicier].
(Dicţionar de neologisme)
SUPLICIÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat la moarte. ♢ a tortura. 2. (fig.) a face să sufere. (< fr. supplicier)
(Marele dicţionar de neologisme)
supliciá vb., ind. prez. 1 sg. supliciéz, 3 sg. şi pl. supliciáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
SUPLICIÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat la moarte. ♢ a tortura. 2. (fig.) a face să sufere. (< fr. supplicier)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)