supliciu

SUPLÍCIU, suplicii, s.n. Tortură, caznă, chin fizic. ♦ Fig. Suferinţă morală, durere sufletească mare. – Din lat. supplicium, fr. supplice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPLÍCI//U ~i n. Suferinţă fizică sau/şi morală foarte puternică; caznă; tortură. [Sil. su-pli-ciu] /<lat. supplicium, fr. supplice
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPLÍCIU s.n. Caznă, tortură. ♦ (Fig.) Chin, suferinţă psihică. [Pron. -ciu. / < lat. supplicium, cf. fr. supplice, it. supplicio].
(Dicţionar de neologisme)

SUPLÍCIU s. n. caznă, tortură. ♢ (fig.) chin, suferinţă psihică. (< lat. supplicium, fr. supplice)
(Marele dicţionar de neologisme)

suplíciu s. n. (sil. -pli-) [-ciu pron. -ciu ], art. suplíciul; pl. suplícii, art. suplíciile (sil. -ci-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SUPLÍCIU s. 1. v. tortură. 2. v. mucenicie.
(Dicţionar de sinonime)